7. Educație și formare pentru tineri

7.3. Prevenirea părăsirii timpurii a educației și formării

1. Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România

2. Educația formală: principalele măsuri politice privind prevenirea abandonului școlar timpuriu

3. Prevenirea abandonului prin învățarea non-formală și informală și prin munca de tineret

4. Coordonarea și monitorizarea intersectorială a intervențiilor

Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România

La mijlocul anilor 2000, România a avut una dintre cele mai mari rate de creștere economică din Europa. Dar, în același timp, cheltuielile publice au avut o creștere subestimată. În 2008, criza financiară globală a avut un impact vizibil asupra sistemului economic și social din România. Guvernul a implementat un plan de austeritate în a doua parte a anului 2010, plan care a redus și dramatic veniturile populației. Chiar dacă rata sărăciei a scăzut în perioada 2000-2008, aceasta continuă să fie una dintre cele mai ridicate din Europa.

În fața declinului demografic și a ocupării populației în creștere și a migrației masive, populația școlară scade în fiecare an. Cercetările arată că până în 2025 populația școlară va scădea cu 40%. Aceasta determină, de asemenea, necesitatea unei reforme în domeniul educației, o reformă care să abordeze calitatea, eficiența, echitatea și relevanța procesului educațional. În contextul descris mai sus, grupurile cele mai afectate sunt tinerii din mediul rural.

Chiar dacă 46% dintre tinerii români trăiesc în zonele rurale, atunci când numărăm populația școlară, doar 24% dintre elevi și studenți sunt cei proveniți din mediul rural. Rezultatele studiilor PISA din 2006-2012 arată o creștere permanentă a ratei analfabetismului, precum și o scădere constantă a competențelor matematice ale elevilor români: 41% dintre cei care participă la test nu au abilitățile matematice de bază, în timp ce peste 37 % sunt analfabeți din punct de vedere funcțional.

Abandonul școlar timpuriu a fost definit ca procentul de tineri cu vârste între 18-24 ani care nu au finalizat învățământul secundar superior (corespunzător clasei a VIII-a) și care nu sunt încadrați niciunei forme de învățământ sau nu sunt înscriși în nici o altă de instruire profesională. Peste 17% dintre elevii români se află în această situație, România fiind una dintre țările cu cele mai mari rate în ceea ce privește abandonul școlar timpuriu. Ținta țării este stabilită pentru a reduce a abandonului școlar la 11,3% până în 2020.

Elevii abandonează studiile pentru o gamă largă de motive sociale și economice. Factorul major care determină decizia lor în excluderea socială. Dar, dacă nu își termină studiile, șansele de a obține un loc de muncă sunt reduse și, chiar dacă ar putea intra pe piața forței de muncă, ar trebui să accepte locuri de muncă slab plătite. În fiecare an, peste 12.000 de elevi părăsesc școala în anii de școlarizare primară, în timp ce 28.000 de elevi nu își termină studiile secundare superioare. Grupurile care sunt expuse cel mai mult riscului de abandon sunt minoritățile și alte grupuri marginalizate, elevii din mediul rural, elevii care trebuie să repete o clasă, tinerii și copiii cu nevoi educaționale speciale.

Principalele programe și măsuri propuse pentru a atinge obiectivele acestei strategii sunt grupate în patru (4) piloni strategici:

• Pilonul 1: Asigurarea accesului la educație și la o educație de calitate pentru toți copiii
• Pilonul 2: Asigurarea finalizării învățământului obligatoriu de către toți copiii
• Pilonul 3: Reintegrarea în sistemul de educație a persoanelor care au părăsit timpuriu școala
• Pilonul 4: Dezvoltarea sprijinului instituțional adecvat
• Obiectiv pe termen scurt: Implementarea unui sistem eficient de politici și măsuri de prevenire, intervenție și compensare pentru a soluționa cauzele majore ale PTȘ, cu accent pe tinerii care se află deja în grupa de vârstă 11-17 ani.
• Obiectiv pe termen mediu: Până în 2020, reducerea la maximum 11,3%, a ratei de tineri între 18-24 de ani care au finalizat cel mult ciclul de învățământ secundar inferior și care nu sunt înscriși în nicio formă de continuare a studiilor sau formare profesională
• Obiectiv pe termen lung: Contribuirea la creșterea inteligentă și incluzivă a României, prin reducerea numărului de persoane în risc de șomaj, sărăcie și excluziune socială.

O serie de instituții cheie la nivel central, regional și local sunt implicate, într-o măsură mai mică sau mai mare, în formularea și implementarea de politici privind PTȘ.

La nivel central, Ministerul Educației Naționale (MEN) este actorul principal, atât în formularea, cât și în implementarea politicilor privind PTȘ, prin implicarea a două dintre direcțiile generale importante din structura sa, respectiv:

• Direcția Generală Învățământ Preuniversitar (DGEÎP), care are un rol esențial în definirea liniilor directoare, programarea și monitorizarea de politici la nivel național;
• Direcția Generală Management și Rețea Școlară (DGMRS), care monitorizează și evaluează managementul inspectoratelor, al școlilor și al Caselor Corpului Didactic la nivel preuniversitar.

În plus, există instituții publice de interes național care lucrează în subordinea MECS, printre care următoarele:

• Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP), care evaluează calitatea programelor educaționale și de instruire și autorizează funcționarea instituțiilor de educație preuniversitare. Această instituție este responsabilă cu monitorizarea performanței și cartografierea rezultatelor educaționale în relație cu factorii sociali și economici (sărăcie, origine etnică, statut profesional, etc.), aspecte care sunt importante pentru țintirea intervențiilor la nivel regional și comunitar. Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (CNDIPT), care elaborează politicile generale pentru ÎPT, inclusiv liniile directoare generale pentru școli, curriculumul de specialitate și calificările profesionale și care gestionează și coordonează elaborarea conținutului programei și definirea competențelor specifice în ÎPT.
• Institutul de Științe ale Educației, care oferă sprijin științific și analitic factorilor de decizie și celor care participă la elaborarea de politici în sectorul educație (minister, unități de învățământ, cadre didactice, copii și elevi, părinți/ tutori, tineri și adulți).
• Un număr de ministere joacă un rol important în abordarea factorilor multipli care influențează PTȘ. Între acestea se numără Ministerul Muncii și Justiției Sociale care joacă un rol important în oferirea de sprijin financiar familiilor din grupurile aflate în situație de risc, prin intermediul Agențiilor Județene pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) și implementează un proces de verificare încrucișată prin intermediul inspectorilor săi sociali, al inspectorilor de muncă și al agențiilor județene/a municipiului București pentru plăți și inspecție socială, aflate în subordinea Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS).
• La nivel local: Inspectoratele Școlare Județene (ISJ), care joacă un rol cheie în reprezentarea MEN la nivel local și în asigurarea implementării politicilor naționale. ISJ urmăresc inițiativele referitoare la activitățile de prevenire, intervenție și compensare legate de reducerea PTȘ; asigură monitorizarea sistematică a planurilor de acțiune agreate, a rezultatelor propuse și asigură sprijin școlilor în inițiativa lor de a preveni, de a lua măsuri sau de a compensa PTȘ.
• Casele Corpului Didactic, care oferă formare profesională continuă pentru cadrele didactice din sistemul de învățământ preuniversitar. Fiecare județ are o Casă a Corpului Didactic care colaborează îndeaproape cu Inspectoratul Școlar Județean, cu școlile și cu cadrele didactice din acel județ.
• Centrele Județene de Resurse și Asistență Educațională (CJRAE), care coordonează, monitorizează și evaluează serviciile educaționale furnizate de instituțiile de învățământ preuniversitar, pe baza unor criterii metodologice și științifice; participă la formarea cadrelor didactice și evaluează specialiștii în educație și mediatorii școlari care oferă servicii educaționale în cadrul acestor centre.
• Școlile reprezintă principala entitate responsabilă cu implementarea programelor educaționale, lucrând direct cu elevii și cu părinții. Instituțiile nonguvernamentale (ONG-uri), care au participat în proiecte finanțate de UE prin POSDRU, între 2007 și 2013, și au implementat activități de prevenire și corectare a PTȘ. Între aceste ONG-uri se numără și Roma Education Fund România, Fundația Copiii Noștri, Salvați Copiii România, Romani-Criss, Fundația Copii în Dificultate, World Vision România etc. Aceste instituții continuă să fie, și în continuare, foarte active în acest domeniu.
• Autoritățile administrație publice locale joacă un rol important în suplimentarea finanțării către școli și funcționează ca parteneri valoroși ai Inspectoratelor Școlare Județene, responsabili pentru facilitățile școlare și înlăturarea obstacolelor în calea accesului la educație. Actorii cheie interesați interacționează prin intermediul unei rețele complexe de legături, care rămân ad-hoc ca natură și care nu beneficiază de acțiuni coordonate și de o colaborare structurată pentru abordarea.

Monitorizare/Evaluare

Procesul de monitorizare și evaluare a fost conceput în jurul conceptului de management bazat pe rezultate ca principii. Monitorizarea progresului permanent al programelor principale reprezentative este prevăzută în Strategie. Măsurile de monitorizare se bazează pe activități planificate anual. Un raport de activitate și planificarea activităților pentru anul următor sunt stabilite ca obiective.În procesul de monitorizare, Ministerul Educației cooperează cu alte 6 ministere ale agențiilor guvernamentale: Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management și Institutul Național al Statistică. Mai mult, alte părți interesate trebuie să fie implicate în procesele de M & E: școli, inspectoratele școlare ale județelor, organizațiile părinților, sectorul de afaceri și ONG-urile.

Revizuire/Actualizare
Nu s-au făcut actualizări la strategia actuală până în octombrie 2018.

Educația formală: principalele măsuri politice privind prevenirea abandonului școlar timpuriu

Educația formală

În educația formală, strategia planificată de a reduce părăsirea timpurie a școlii este subiectul întregii politici de dezvoltare instituțională. Scopul acestora este crearea unui mediu propice de învățare, sporirea calității și inovării la nivel pedagogic, sporirea calității și formării cadrelor didactice pentru abordarea adecvată a diversității sociale și culturale și dezvoltarea unor strategii eficiente de combatere a violenței în școli.

Intervențiile includ:

• Transformarea școlilor în comunități de învățare bazate pe o imagine a dezvoltării instituționale comune pentru toți beneficiarii, folosind experiența și cunoștințele tuturor acestora prin crearea unui mediu confortabil care să inspire și să încurajeze libertatea de gândire, motivând tinerii să-și continue educația și formarea.
  • Stabilirea sistemelor de identificare a riscurilor, oferind posibilitatea de a lua măsuri prompte înainte ca problemele să apară chiar înainte ca elevii să se distanțeze de la școală, să-l absenteze sau să-l abandoneze.
  • o relație strânsă cu părinții și alte organizații non-școlare relevante, cum ar fi serviciile comunitare din zonă, reprezentând imigranți sau minorități, asociații sportive și culturale, angajatori sau organizații ale societății civile, care facilitează găsirea de soluții holistice pentru a ajuta acei studenți în grupurile de risc și medierea sprijinului extern, psihologilor, asistenților sociali, serviciilor comunitare sau asociațiilor culturale. Procesul poate fi facilitat de către mediatorii comunitari capabili să sprijine comunicarea cu părinții și copiii din aceste grupuri de risc și să reducă neîncrederea lor în școală.
  • Susținerea continuă și sprijinirea eforturilor depuse de profesori în lucrul cu elevii din grupurile de risc, o condiție esențială pentru eficacitatea măsurilor luate la nivelul instituțiilor. Cursurile de pedagogie, precum și cursurile de formare continuă pentru cadrele didactice și personalul administrației școlare sunt concepute pentru a le ajuta să abordeze problema diversității în clasă și pentru a sprijini elevii din medii dezavantajate din punct de vedere socio-economic, conducând la rezolvarea oricăror situații dificile care pot apărea în procesul de predare.

În învățământul vocational

Obiectivul principal al Strategiei este acela de a contribui la atractivitatea, incluziunea, calitatea și relevanța educației tehnice și profesionale îmbunătățirea măsurii propuse pentru îmbunătățirea sistemului de învățământ profesional și tehnic prin programe de reformă, formarea cadrelor didactice și consolidarea managementului prin legături mai puternice și creative cu potențialii angajatori și cu piața forței de muncă.

Activitățile planificate sunt:• Revizuirea curriculei și îmbunătățirea calificărilor cu participarea sectorului ocupării forței de muncă• Furnizarea de programe de formare pentru directorii de școli, profesori, formatori și tutorii companiilor pentru a răspunde mai bine nevoilor pieței muncii;• Asistență pentru stagii de practică și crearea de facilități de ateliere pentru educația și formarea școlarăObiectivele propuse sunt aliniate:1.       Strategiei Naționale pentru Competitivitate (2014-2010)2.       Strategiei Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (2014-2020) 3.       Strategia nationala privind incluziunea sociala si reducerea saraciei pentru perioada 2015-20204.       Strategia Națională de Învățare pe tot parcursul vieții (2015-2020) 5.       Strategia Educației și Formării Profesionale din România pentru perioada 2016-2020.

Grupuri țintă:

1. Grupul țintă 1: Copiii și tinerii care se vor încadra în grupa de vârstă 18 –24 de ani în 2020 Pentru a atinge obiectivul de reducere a ratei PTȘ la 11,3% până în 2020, strategia trebuie să soluționeze nevoile imediate ale grupului ce va ajunge la grupa de vârstă 18-24 de ani în 2020. Conform estimărilor oficiale (începute în 2013) privind populația, această grupă de vârstă include 1.505.796 de persoane. În condițiile în care rata PTȘ este menținută la 17,4%50, atunci aproximativ 262.008 din grup vor fi persoane care părăsesc timpuriu școala până în 2020. Pentru a atinge ținta dorită de 11,3%, în 2020, acest număr de persoane care părăsesc timpuriu școala nu poate fi mai mare de 170.15451. Diferența dintre aceste două cifre este de aproximativ 92.000 persoane, reprezentând numărul minim al celor de 11-17 ani pe care strategia trebuie să fie în măsură să-i sprijine, pentru a evita ca aceștia să devină persoane care părăsesc timpuriu școala.
2. Grupul țintă 2: Copiii și tinerii din familiile cu statut socio-economic scăzut Datele disponibile de la Institutul Național de Statistică indică faptul că 24,4% dintre tinerii cu vârste între 0-15 ani 21,9% dintre tinerii cu vârste între 15-24 de ani52 provin din medii economice precare și, în cazul în care sunt luați în considerare cei care părăsesc timpuriu școala, procentajul este însă mult mai mare. După cum am precizat mai sus, în Capitolul 2, rezultatele învățării la elevii provenind din familii sărace rămân mult în urma rezultatelor elevilor din familii mai înstărite, iar accesul acestora la învățământul liceal și dincolo de acesta este limitat. Prin urmare, măsurile de sprijinire a elevilor din familii cu statut socio-economic scăzut vor contribui la succesul politicilor generale și al principalelor măsuri sugerate în această strategie. Diferențe regionale și chiar județene vor impune personalizarea implementării măsurilor de politică recomandate în această strategie. Există diferențe regionale apreciabile, datorită faptului că sărăcia este foarte concentrată în unele regiuni (Nord Est, Sud Est, Sud Vest Oltenia și Sud Muntenia) și, în acest caz, este nevoie de soluții mai cuprinzătoare, care să conducă la compensarea asimetriilor dintre diferitele regiuni, mai ales cu privire la resurse (atât la nivel central, cât și local).
3. Grupul țintă 3: Copiii și tinerii din zonele rurale Un alt grup țintă cheie se referă la tinerii și copiii din zonele rurale. Zonele rurale rămân în urma celor urbane, în ceea ce privește rezultatele școlare generale. Tabelul de mai jos arată distribuția ratei PTȘ pe regiuni, comparativ cu media națională de 17,4% și obiectivul de 11,3%, care urmează a fi atins în 2020. Diferențele sunt notabile, mai ales în condițiile în care rata de PTȘ în mediul rural în unele regiuni (Centru, Nord Est și Oltenia) este aproximativ triplă față de ținta dorită pentru 2020. Acțiunile necesare pentru reducerea PTȘ în zonele rurale sunt transversale și depășesc limitele sectorului educațional. Vor fi necesare investiții importante pentru îmbunătățirea accesului și a calității educației și pentru reducerea părăsirii timpurii a școlii. Accesul limitat la o infrastructură de calitate și la resurse umane (în special directori de școală și cadre didactice) este cu mult mai evident în cazul învățământului profesional și tehnic. Strategia PTȘ nu poate, prin urmare, să fie abordată izolat, ci mai degrabă ea trebuie să vină în completarea altor priorități cheie naționale, cum ar fi Strategia Națională pentru Consolidarea Sectorului Agro-Alimentar.
4. Grupul țintă 4: Populație de etnie Romă și alte grupuri marginalizate și subreprezentate Subreprezentarea populației de etnie roma în toate domeniile educaționale va fi soluționată prin măsurile de prevenire, intervenție și compensare propuse în strategie. O atenție specială va fi acordată creșterii ratelor de înscrierea copiilor romi în sistemul de educație și îngrijire timpurie. Estimările MECS arată că în grupa de vârstă preșcolară 3-5 ani, unde, în general, rata de înscriere este de 77%, numărul total de copii romi înscriși reprezintă doar 32%. Soluțiile care vizează îmbunătățirea situației acestui grup țintă răspund unei mari varietăți de situații: (i) sprijinirea comunităților cu procent mare de romi; (ii) soluționarea nevoilor romilor din zonele urbane; (iii) romi care trăiesc, printre altele, în sărăcie extremă. Printre alte grupuri aflate în situație de risc, strategia subliniază importanța educației, formării și a integrării sociale a copiilor cu cerințe educaționale speciale. Ținta principală a măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, axându-se pe înscrierea a cât mai mulți elevi în învățământul de masă. În acest sens, diferitele programe vor avea în vedere îmbunătățirea și implementarea curriculumului specific, programe, manuale, tehnologii și tehnici proiectate conform tipului sau gradului de dizabilitate diagnosticată. Strategia se va centra, de asemenea, și pe îmbunătățirea aspectelor ce țin de finanțarea copiilor cu cerințe educaționale speciale, pentru asigurarea mijloacelor necesare, a serviciilor de sprijin, a facilităților de transport adaptat, a tehnologiilor de acces și a dispozitivelor asistive și a altor tipuri de programe specifice.

Printre alte grupuri expuse riscului, strategia subliniază importanța educației, formării și integrării sociale a copiilor cu nevoi educaționale speciale. Obiectivul principal al măsurilor propuse va fi consolidarea reformelor introduse după 1998, concentrându-se pe înscrierea a cât mai mulți studenți în educația obișnuită. În acest sens, diferitele programe vor lua în considerare îmbunătățirea și punerea în aplicare a curriculum-ului specific, a programelor, manualelor, tehnologiilor și tehnicilor proiectate în funcție de tipul sau gradul de handicap diagnosticat. Strategia se va axa, de asemenea, pe îmbunătățirea finanțării copiilor cu nevoi educaționale speciale pentru a asigura resursele necesare, servicii de asistență, facilități de transport personalizate, tehnologii de acces și dispozitive de asistență și alte tipuri de programe specifice.

 Prevenirea abandonului prin învățarea non-formală și informală și prin munca de tineret

Abordarea PȘT prin învățarea non-formală și informală și munca  de tineret (lucrul cu tinerii) au fost organizate doar de ONG-uri, iar cele identificate au beneficiat și au fost implementate cu sprijinul FSE – Fondul Social European (ex. Cîmpulung) sau al granturilor SEE.

Sursa finanțării publice

Nu a fost alocată nicio finanțare publică. 

Coordonarea și monitorizarea intersectorială a intervențiilorParteneriate multi-agenție – Monitorizare și evaluăr

În procesul de monitorizare, Ministerul Educației cooperează cu alte 6 ministere ale agențiilor guvernamentale: Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea de Management și Institutul Național al Statistici. Mai mult, alte părți interesate trebuie să fie implicate în procesele de M & E: școlile, inspectoratele școlare județene, organizațiile părinților, sectorul de afaceri și ONG-urile

Legături cu implementarea Garanției pentru Tineret

Obiectivul principal al Garanției este reducerea șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 16 și 24 de ani, prin facilitarea achiziționării de locuri de muncă de calitate. În mod specific, tinerii cu vârsta mai mică de 25 de ani care își pierd locul de muncă sau care nu găsesc un loc după terminarea studiilor, au dreptul să primească o ofertă bună, fie de angajare, fie de formare continuă sau de ucenicie la intrare sau de stagiu. Oferta va fi primită în termen de 4 luni de la înregistrarea la agențiile de ocupare a forței de muncă. Toate măsurile din cadrul schemei de garantare a tinerilor sunt susținute de diverse forme de sprijin financiar, fie pentru viitori angajați, fie pentru angajatori