4. Incluziunea socială a tinerilor

4.3 Strategia de incluziune socială a tinerilor

1. Existența unei Strategii Naționale pentru incluziune socială
2. Scop și conținut
3. Autoritatățile responsabile
4. Actualizări

Existența unei Strategii Naționale pentru incluziune socială

Există o strategie națională privind incluziunea socială în România, iar Strategia pentru tineret are un pilon dedicat incluziunii tineretului. O strategie separată privind incluziunea socială a tinerilor ca atare nu există în România. Ambele documente strategice au fost aprobate prin hotărâri ale Guvernului în 2015: Strategia pentru Tineret prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2015 și Strategia Națională privind Incluziunea Socială prin Hotărârea Guvernului nr. 383/2015. Toate măsurile de incluziune socială prevăzute de diferitele strategii și programe guvernamentale au fost reunite în 2016 în Pachetul anti-sărăcie. Pachetul include mai multe dispoziții pentru tineri. Pentru tinerii care au renunțat la școală și au șanse reduse de a-și găsi un loc de muncă, au fost planificate programe de dezvoltare a acestora – dezvoltare profesională și continuarea studiilor. Pachetul anti-sărăcie este un instrument folosit pentru a organiza toate strategiile, inițiativele și programele guvernamentale reglementate prin lege sau prin Hotărârea Guvernului.

Scop și conținut

În domeniul incluziunii sociale a tinerilor, pachetul anti-sărăcie conține măsuri care vizează copiii și tinerii sub 18 ani și măsuri care vizează tinerii adulți.

Aceste măsuri sunt:

1. Școala – motorul de incluziune în zone defavorizate – Inițiativa centralizează serviciile sociale pentru locuitorii zonei defavorizate în jurul școlii, astfel încât devine un motor de incluziune socială, prin completarea activității Serviciilor de Asistență Socială Publică și prin furnizarea de informații, consiliere și asistență socială, sănătoasă și educațională servicii pentru copiii și tinerii care frecventează școala și familiile acestora. Prin:
2. biroul social și medical (inclusiv biroul dentist) în școli;
3. personalul specializat (psiholog, consilier școlar, logoped);
4. cantina școlară
5. Școala după școală – program național destinat școlilor din zonele defavorizate. Programul urmărește acordarea sprijinului educațional pentru copiii și tinerii vulnerabili, pentru a preveni abandonul școlar prin furnizarea de programe școală după școală, inclusive a unei  mese calde. Programul va stabili mecanismul de extindere a programului existent la nivel național. Programul urma să fie pilotat în 50 de școli și extins apoi la nivel național.

3. Programul A doua șansă – program național pentru zonele defavorizateProgramul vizează creșterea numărului de școli care oferă a doua șansp. Programul oferă o abordare școlară flexibilă pentru a aduce copiii, tinerii și adulții înapoi la școală pentru a absolvi nivelurile de educație obligatorie.4. Granturi pentru școlile din zonele defavorizateInițiativa urmează un model de plan de implementare de la Banca Mondială, prina. Formula de finanțare (/cap de locuitor)b. Granturi pentru creșterea eficienței școlilor defavorizatec. Granturi pentru parteneriate școală – comunitated. Premii pentru profesorii talentați din școlile dezavantajate5. Programul național urmând modelul “Teach for Romania”Inițiativa vizează dezvoltarea unui program național care constă în recrutarea de tineri talentați, inclusiv profesori deja angajați în sistemul de învățământ, formarea acestora, oferirea de burse de sprijin și granturi și un program de mentorat pentru predarea timp de 2 ani în grupuri defavorizate, vulnerabile și / școli.6. Acces sporit la educație- Inițiativa vizează asigurarea unor spații adecvate pentru cursuri, stimulând, de asemenea, antreprenoriatul în zonele vulnerabile, în: a. Lucrări de construcție, extindere și / sau reparare în grădinițe și școli cu un număr mare de copii defavorizați. b. asigurarea transportului local (autobuze școlare sau minivane) prin furnizarea de vouchere elevilor7. Prevenirea abandonului școlar timpuriuUn program pilot de are ca scop menținerea în populația școlară a copiilor în risc de abandon școlar prin activități de dezvoltare personală și activități sportive. Inițiativa este finanțată prin Fondurile SEE.  8. Programul național integrat pentru tinerii care nu sunt încadrați într-o formă de învățământ, angajare sau formare profesională (NEET) Inițiativa oferă asistență individuală pentru fiecare caz: înregistrare, informare și consiliere, monitorizarea măsurilor dedicate NEETs, inclusiv măsuri de ocupare a forței de muncă (inclusiv auto-angajare) sau măsuri de reintegrare a tinerilor în educație, folosind inițiative precum cea de-a doua șansă program școlar. 9. Revitalizarea sistemului de educație vocațională și tehnică în mediul urban și rural Inițiativa are drept scop dezvoltarea proiectelor-pilot de formare profesională și profesională a școlilor profesionale, în parteneriat cu angajatorii.10. Reinserția socio-profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecție specialăInițiativa vizează dezvoltarea Centrelor de tranzit, a apartamentelor sociale, a locuințelor sociale și a sprijinului pentru incluziunea socio-profesională, a măsurilor de mentorat în perioada de plasament și a centrelor de asistență parentală. Mai mult, inițiativa urmărește elaborarea standardelor de calitate și monitorizarea persoanelor instituționalizate (copii în asistență maternală, copii cu dizabilități).

Contribuţia Strategiei de tineret la incluziunea socială a tinerilor, în special a celor vulnerabili şi/sau care, din diferite motive, ar putea avea oportunităţi mai puţine este operaționalizată în următoarele obiective specifice și direcții de acțiune:

1. Relansarea politicilor de combatere a sărăciei și promovare a incluziunii sociale în România cu accent pe tineri și copii pentru a reduce deficitele pe toate dimensiunile vieții acumulate în stadiile inițiale ale vieții, deficite care sunt de așteptat să marcheze negativ tot parcursul ulterior al indivizilor și care ar deveni mult mai dificil de recuperate

Direcţii de acţiune:

1. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale a tinerilor şi a transmiterii intergeneraționale, precum şi întărirea coeziunii la nivel societal şi a solidarității cu tinerii.
2. Creșterea accentului pe prevenire, care este cea mai eficientă și viabilă cale de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale și pe intervenția timpurie pentru a se evita situația în care persoanele care ajung în sărăcie rămân prinse în situații socioeconomice tot mai dificile și problematice.
3. Schimbarea modului de abordare a combaterii sărăciei tinerilor de la intervenții de asistență socială punctuale la măsuri de dezvoltare socială și învestiție constantă în tineri, implementate de la începutul și pe tot parcursul ciclului de viață
4. Adoptarea unei abordări intersectoriale în demersurile de îmbunătăţire a coeziunii comunitare şi solidarităţii, precum şi în cele de reducere a excluziunii sociale a tinerilor, abordând aspectele care țin de educaţia, ocuparea, locuirea şi incluziunea tinerilor într-o manieră integrată; acțiuni de combatere a sărăciei și a excluziunii pe întreg spectrul de politici; pentru a răspunde nevoilor tinerilor şi pentru a asigura coerenţă în politicile privind bunăstarea şi acces la sistemele de asistenţă şi protecţie, trebuie întărită cooperarea intersectorială, precum şi cea între nivelurile local, regional, naţional şi european.
5. Reconsiderarea beneficiilor financiare, a serviciilor și a suportului în natură pentru copii și tineri pentru asigurarea tuturor nevoilor fundamentale ale acestora
6. Întărirea responsabilizării părinţilor cu serviciile de asistenţă socială şi dezvoltarea funcţiilor sociale ale autorităţilor publice comunitare.
7. Elaborarea de către autoritățile responsabile (Guvern, MMFPSPV) a unui program prioritar, parte a strategiei anti-sărăcie și de promovare a incluziunii sociale, aflate în curs de elaborare: Incluziunea Socială a copiilor și tinerilor aflați în sărăcie extremă şi cu risc ridicat de marginalizare/ excluziune socială; elaborarea unui pachet complex de servicii sociale adesate copiilor și tinerilor din zonele cu sărăcie extremă, în vederea facilitării accesului la educație, acordării de alimentaţie sănătoasă, dezvoltarea capacităţii de dezvoltare personală.
8. Îmbunătățirea accesului la asistență socială a tinerilor în nevoie, pentru a-și valorifica drepturile; sprijinirea activităţilor de informare şi educare a tinerilor cu privire la drepturile lor
9. Participarea tinerilor în toate fazele derulării politicilor anti-sărăcie și pentru promovarea incluziunii sociale: serviciile pentru tineret, serviciile sociale şi instituţiile de educaţie formală trebuie să lucreze înpreună cu tinerii şi familiile lor pentru a preveni excluziunea socială a tinerilor.
10. Valorificarea întregului potenţial al muncii de tineret şi al centrelor de tineret ca mijloace de incluziune.
11. Sprijinirea dezvoltării cunoaşterii şi competenţelor interculturale ale tuturor tinerilor şi combaterea prejudecăţilor.
12. Remedierea problemelor lipsei de adăpost, locuirii şi excluziunii financiare.
13. Promovarea măsurilor de sprijin pentru tinerele familiie

2. Acordarea de sprijin pentru tineri în vederea asigurării desfășurării unor vieți independente, a întemeierii unor familii proprii și a stimulării natalității în rândul tinerilor.

Direcţii de acţiune:

1. Asigurare a echilbrului dintre viața profesională, accesul la educație și măsuri de sprijinire a familiei, în mod special în vederea creșterii copiilor
2. O piață a muncii flexibilă și incluzivă
3. Educație adaptată la cerințele implicării tinerilor în activități generatoare de venit
4. Servicii de suport pentru creșterea copiilor acasă, la locul de muncă și în sistemul educațional de terțiar

3. Promovarea unei piețe a muncii mai incluzive cu tinerii în general și cu tinerii din categorii defavorizate în mod special, îmbunătătirea calității integrării tinerilor pe piața muncii, asigurarea unei piețe a muncii flexibilă și creșterea siguranței cu privire la menținerea locului de muncă

Direcţii de acţiune:

1. Asigurarea dreptul la tratament egal şi corect, mai ales în ce priveşte munca şi salariul decent, locuri de muncă neprecare, oportunităţile de pregătire şi promovare, şi prevenirea discriminării pe baza vârstei.
2. Implementarea  unor politici dedicate încadrării în muncă a tinerilor, în care să fie incluse măsurile menite să reducă rata șomajului în rândul tinerilor, printre altele prin intermediul uceniciilor, al stagiilor sau al altor experiențe de muncă
3. Dezvoltarea, completarea și actualizarea cadrului naţional al calificărilor și a sistemului de standarde ocupaționale pentru a stimula dezvoltarea sistemului de formare profesională continuă
4. Dezvoltarea cadrului naţional al calificărilor, încurajarea programelor de formare profesională continuă;
5. Promovarea mecanismelor de recunoaştere a achiziţiilor obţinute pe căi nonformale  şi informale pentru a facilita accesul adulţilor cu nivel educaţional redus la nivele educaţionale superioare.
6. Promovarea concepului de management al vieţii  şi al carierei care să sprijine indivizii pentru a beneficia din plin de toate oportunităţile
7. Acordarea de sprijin social îmbunătățit care continuă și atunci când tinerii se angajează pentru a se evita o situație de „ușă rotativă” în care persoanele sunt prinse între șomaj și un loc de muncă precar, de slabă calitate.
8. Extinderea eligibilității pentru cursuri de calificare profesională și la persoanele care nu au absolvit învățământul obligatoriu, în paralel cu cursuri de instruire speciale în competențe de bază pentru aceste persoane, astfel încât să poată fi cuprinse grupuri la risc precum persoanele aflate în sărăcie sau romii.
9. Facilitarea unor convenţii între unitățile  şcolare din zone izolate, fără angajatori importanți în proximitate,  şi agenţi din alte zone economice, pentru a permite organizarea învățământului profesional în aceste zone.
10. Prelungirea duratei facilităților acordate către angajatori pentru angajarea persoanelor tinere și cumularea facilităților pentru tineri cu cele acordate pentru angajarea persoanelor din grupurile vulnerabile, dacă este vorba de tineri din aceste categorii
11. Pentru asigurarea tranziţiei de la educaţie la ocupare, tinerilor trebuie să li se asigure consiliere şi orientare în carieră de calitate, formare la locul de muncă, internship şi ucenicie de bună calitate plătite, care să răspundă abilităţilor şi intereselor acestora.
12. Trebuie asigurat sprijinul necesar, financiar, administrativ sau de altă natură, pentru încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor.

4. Direcționarea educației non-formale spre reintegrarea socială a tinerilor excluși social, asigurarea menținerii sau restabilirii accesului la educația formală în paralel cu o reală promovare a învățării non-formale și informale și a recunoașterii competențelor dobândite

Direcţii de acţiune:

1. Investiții eficiente în sistemele de învățământ și de formare la toate nivelurile (de la nivel preșcolar la nivel universitar) și asigurarea accesului egal la educaţie gratuită şi de bună calitate, de la nivelul primar până la cel terţiar, pentru toţi tinerii
2. Ameliorarea rezultatelor în domeniul educației, tratând fiecare segment (preșcolar, primar, secundar, profesional și universitar) în cadrul unei abordări integrate, care să includă competențele-cheie și care are scopul de a reduce părăsirea timpurie a școlii;
3. Pentru a atinge ţinta stabilită pentru anul 2020 de absolvire de către tineri a învățământului superior sunt necesare măsuri de atragere către educaţia terţiară a populaţiei care acum are vârsta cuprinsă între 23 şi 27 de ani, în special în contextul tendinței descendente a ratei de cuprindere în învățământul superior.
4. Consliere vocațională reală a tinerilor de la nivelul învățământului gimnazial și secundar inferior cu ajutorul tinerilor din învățământul superior, a proaspeților absolvenți, pentru activizarea concomitent a mai multor grupe de vârstă de tineri
5. Dezvoltarea de platforme de educație prin parteneriat între şcoli, universităţi, organizaţii de tineret şi furnizori de învăţare nonformală cu participarea membrilor comunității (părinți, tineri) din care provin beneficiarii acestor platforme de învățare
6. Pentru a construi o cultură a înţelegerii, acceptării şi respectului, sistemele de educaţie trebuie să promoveze participarea la procesul de decizie, diversitatea şi incluziunea, mai degrabă decât să se concentreze pe examene şi certificate.
7. Măsuri pentru promovarea e-incluziunii tinerilor, direcționate în special spre zonele mai sărace și mai izolate din mediul rural și spre categoriile de tineri cu un standard de viață mai scăzut
8. Conceperea unor noi programe de construire sau amenajare de locuințe sociale, care să permită implementarea prevederilor legale care îndreptățesc tinerii defavorizați la o locuință, cum este cazul legii marginalizării sociale

Direcţii de acţiune:

1. Elaborarea unei concepţii a locuinţelor sociale și diagnoza nevoii reale de locuințe sociale la nivelul României
2. Continuarea acordării de facilități pentru achiziționarea unei locuințe pentru tineri și demararea, odată cu revirimentul economic, a unor noi programe de locuințe adresate tinerilor
3. Realizarea unui stoc de locuinţe sociale, la nivel de 50% din nevoi, până la nivelul anului 2020

6. Promovarea accesului egal la sănătate a tinerilor și menținerea accesului gratuit la un pachet de servicii de bază sanitare și îmbunătițirea calității actului medical de care beneficiază copiii și tinerii

Direcţii de acţiune:

1. Tinerilor trebuie să le fie garantate drepturile sociale, în particular accesul liber şi egal la servicii medicale de sănătate mintală şi fizică accesibile
2. Monitorizarea mai atentă a tinerilor și încurajarea accesului regulat la consult medical pentru prevenirea apariției unor boli
3. Promovarea unui pachet integrat dedicat tinerilor de educație pentru sănătate și educație sexuală
4. Elaborarea unui set de măsuri de conștientizare și planificare familială dedicate tinerelor din categorii vulnerabile sociale

7. Elaborarea și implementarea în parteneriat cu toate instituțiile responsabile din toate sectoarele a unor măsuri de suport special pentru grupurile de tineri vulnerabile social

Direcţii de acţiune:

1. Lărgirea atribuțiilor centrelor de tineret pentru a le transforma în instituții care pot fi la nivel local centre de resurse pentru tinerii excluși social și marginalizați, integrând intervenția autoritățile locale cu responsabilități sectoriale în implementarea politicilor de tineret
2. Elaborarea unor măsuri pentru diminuarea riscurilor importante pentru copiii și tinerii de 15-18 ani rămaşi în ţară după emigrarea părinților și lipsiţi de suportul serviciilor de asistenţă socială.
3. Politici eficiente de combatere a discriminării tinerilor, deoarece pentru numeroase grupuri și persoane, sursele sărăciei și precarității se află foarte adesea în restricțiile de la oportunitățile și drepturile la care au acces celelalte grupuri.
4. Integrarea actiunilor de combatere a fenomenului copiilor și tinerilor fără adăpost în ansamblul strategiilor de actiune si al politicilor sociale iniţiate de MMFPSPV; pregătirea unui cadru institutional integrat de interventie.
5. Corelarea şi simplificarea serviciilor dedicate categoriei copiilor și tinerilor fără adăpost şi acordarea lor într-un pachet integrat – este nevoie de colaborare instituţională pentru a acorda integrat suport – acte de identitate, asistenţă medicală, asistenţă socială (indemnizaţii), acces la pensii, acces la adăposturi şi locuinţe sociale, acces la sistemul educaţional, acces la oportunităţi de angajare. Creşterea accesului acestei categori la drepturile legale oferite prin legi precum venitul minim garantat, legea marginalizării sociale, legea economiei sociale şi alte legi care includ această categorie socială printre beneficiarii eligibili
6. Prevenirea transmiterii mai ales prin transmitere sexuală a HIV /SIDA în rândul tinerilor și reducerea, în acord cu prevederile Strategiei HIV/SIDA, până în 2015 cu cel puţin 20% a incidenţei HIV în rândul tinerilor de 15 – 29 de ani faţă de 2010.
7. Combaterea formelor specifice de discriminare și excluziune cu care se confruntă tinerii cu nevoi speciale, asigurarea asistenței specializate pentru reintegrarea ocupațională și socială a acestor tineri
8. Creșterea resurselor, în special a serviciilor, pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală
9. Asistență pentru dobândirea unei locuințe, acces la educație și la servicii de sănătate al tinerilor care părăsesc centrele de plasament

Autoritățile responsabile

Nu există o autoritate responsabilă unică pentru punerea în aplicare a măsurilor de incluziune socială. Măsurile diferite țin de responsabilitatea diferitelor autorități, după cum urmează:

• toate măsurile privind activitățile în școli sunt supravegheate de Ministerul Educației Naționale și implementate de Inspectoratele Școlare Județene;
• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și birourile sale locale, sub supravegherea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, trebuie să implementeze toate măsurile, inclusiv activități care vizează angajarea tinerilor vulnerabili
• Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din cadrul Ministerului Muncii și Justiției Sociale trebuie să implementeze toate măsurile privind tinerii din sistemul de protecție specială
• Ministerul Sănătății trebuie să implementeze măsuri pentru asigurarea protecției sănătății tinerilor vulnerabili
• Ministerul Tineretului și Sportului trebuie să implementeze măsuri pentru asigurarea participării tinerilor vulnerabili la viața comunității.

Actualizări

Nu s-au făcut actualizări la prezenta Strategie a Tineretului, la Strategia națională privind incluziunea socială sau la Pachetul anti-sărăcie de la adoptarea sau redactarea acestora.